Capitolul II

Motto:

“Nu e moartă lumea Îngerilor, Elfilor şi a Zânelor, precum nu sunt moarte nici universurile astrale şi cauzale ale ma-nifestării divine, ci sunt adormite simţurile şi amintirile noastre, dovadă că visurile încă există!” (parafrazare după Goethe)

Nu se văzuseră de câteva săptămâni, iar Iubiţilor le era un dor imens de Iubire! Se gândeau mai tot timpul unul la celălalt şi în inima lor se chemau mai mereu, tânjind după Iubirea şi Dragostea lor, la fel cum florile cheamă primăvara… Dar îşi transmiteau unul altuia tot timpul Iubire şi se simţeau astfel intim fuzionaţi în şi prin Iubirea ce există pretutindeni, care le purta dorul lor, de la o inimă la alta. Scrisorile lor erau adevărate efigii ale Iubirii.
...Ea îi scria :
“Te ador iubite Shiva în deplinătatea inimii mele şi aspir cu toată fiinţa mea la regăsirea deplină a ta în mine, tot mai mereu şi mereu, în eternitatea sufletului meu divin Atman... fără cuvinte... în şoapte de amor... sunt doar eu... SHAKTI... iubita ta celestă, mereu dăruită ţie... iubitul meu divin, care mă susţii şi ghidezi mereu...Vreau să mă dăruiesc ţie, aici şi acum... luminii tale... Am călătorit prin paradisuri celeste amândoi, am gustat nectarul divin împreunându-ne inimile şi trupurile, abandonându-ne egourile, rămânând doar noi, îmbrăţişaţi în iubire, extaz şi frumuseţe...
Sunt EU, IUBITA TA CELESTĂ, ADORATOAREA LINGAMULUI TĂU... ŞI A SUFLETULUI TĂU! ... SUNT EU, IUBIREA ÎNSĂŞI, CARE ÎŢI MÂNGÂIE INIMA, SUNT EU... SUNT TU...”
Iar El îi răspundea îmbătat de Iubire, aproape fără să mai gândească, cuvintele luau formă, ca stropii de lavă încinsă, din Iubirea lui :
”OH, IUBITA MEA! IUBITA MEA DRAGĂ ŞI SCUMPĂ! DACĂ AI ŞTI CÂTĂ BUCURIE ŞI EXTAZ AI ADUS ÎN INIMA MEA, CU ACESTE CUVINTE ŞI SENTIMENTE! DE O MIE DE ORI O MIE DE ORI: TU EŞTI ZEIŢA MEA COSMICĂ, JUMĂTATEA PERFECTĂ A SUFLETULUI MEU!
EŞTI MIREASA SUFLETULUI MEU! RECITESC ŞI SORB A NU ŞTIU CÂTA OARĂ MIEREA EXTATICĂ DIN FIECARE CUVÂNT AL TĂU, IUBITA MEA!
CĂCI ACEASTĂ ADORARE A TA, A AJUNS DIRECT ÎN INIMA MEA, IAR IUBIREA MEA NU VA FI NICIODATĂ DESTUL DE MARE, CA SĂ TE ADORE ÎNDEAJUNS! M-AI TOPIT ÎN IUBIRE!
AL TĂU, ÎN ETERNITATE ŞI ACUM, SHIVA PRIN MINE! ÎŢI SĂRUT DULCE ŞI PRELUNG OCHII, BUZELE MÂINILE, TĂLPILE PICIOARELOR ŞI YONI-UL TĂU CELEST! MĂ SIMŢI, NU ?!!! ŞI EUUU...”
Şi îşi ofereau unul altuia binecuvântări şi săruturi, ofrande de lumină, de fructe, de orgasme ce apăreau din dorul inimilor lor şi se rugau fierbinte lui Dumnezeu unul pentru celălalt, ca să îi protejeze şi să îi înalţe spiritual pentru ca Iubirea lor să îi ducă la El !
Într-o noapte magică, de Shiva Ratri, pe care o sărbătorim în fiecare lună, amândoi îşi împărtăşeau unul altuia acele cuvinte magice, iar dorul şi iubirea lor ajunsese până la cer. Energiile magice ale Iubirii s-au pus în mişcare, porţi nevăzute s-au deschis, iar Graţia Infinită a Iubiţilor Cosmici, Shiva şi Shakti le oferi acum o nouă revărsare de trăiri extatice şi mirifice din ocea-nul Iubirii, căci Iubirea este cel mai înălţător sentiment din Univers şi ea face ca imposibilul să devină cu uşurinţă posibil.
Cei doi Iubiţi pluteau pe aripile somnului, după ce şi în acea seară, adormiseră cu inimile pline de dor şi de chemările ma-gice ale Iubirii. El, într-o parte a lumii, dormea, reîntorcându-se ca orice om ce doarme, în Sinele său Divin, pentru a-şi lua o nouă porţie de Viaţă pentru încă o nouă zi. Dormea pe spate, cu o mână în lateral, ca şi cum ar ţine-o pe ea la pietul lui şi cu bărbia în sus având întipărită pe faţă chemarea Iubirii, iar Luna îi lumina frumuseţea atle-tică şi suplă a masculinităţii sale, când prin somn chemarea Iubirii se retrezi în el, iar lingamul lui se înălţă erect şi vibră intens, transmiţând o dată cu inima sa, mai departe, spre Iubita lui, chemarea Iubirii.
Într-o altă parte a lumii, cealaltă jumătate celestă a cuplului lor, se odihnea cu mâinile şi picioarele adunate, aşezată pe o parte în lumina aceleiaşi Luni binevoitoare, care îi lumina şi ei discret, formele încântătoare ale corpului, ce aştepta parcă în această poziţie să fie luată în braţe de Iubitul său.
Sânii ei goi se revărsau din abundenţă în această poziţie, iar şoldurile sale păreau magice, ascunzând în ele templul ei sacru, în care începură să se aprindă luminile lumânărilor pe care lingamul şi inima lui, le trimiteau spre inima şi fiinţa ei.
O căldură tainică o umplea treptat... o legătură tainică se înfiripa în eter, dincolo de timp şi de spaţiu! Inimile lor s-au regăsit prin rezonanţa Iubirii, iar corpurile lor astrale au început să se deplaseze unul către celălalt, spre a se reîntâlni în astral, unde aproape orice este posibil şi unde testele sunt pline de metafore şi înţelesuri cu transformări profunde.
Spontaneitatea Graţiei Divine a ales să se manifeste pentru ei printr-un cuplu celest, dintr-un paradis prin care şi cei doi iubiţi au trecut, într-una din multele lor vieţi anterioare, petrecute împreună pe drumul desăvârşirii spirituale. Cei doi Sublimi au venit în întâmpinarea lor, pentru a-i ajuta încă o dată să îşi eleveze Iubirea.
Simţeau că urmau să se reântâlnească, iar inimile lor începură să bată cu putere la gândul revederii. Simţeau cum sunt aspiraţi cu viteză într-o lume astrală paradisiacă cu mii de culori, atât de vii şi de bogat nuanţate, încât îi lăsa aproape fără respiraţie.
Fiecare culoare avea un gust, un sunet aparte, vibra şi îşi schimba nuanţele o dată cu toate celelalte, într-un ritm tainic, imprimat de intensitatea şi reflexia Luminii care era peste tot .
O cascadă ca un curcubeu curgea în apropiere, iar sunetele apei ce cădea aveau o melodicitate suavă, ce se amplifica atunci când cădea peste pietrele acelea, ca nişte diamante uriaşe, felurit colorate, revăsându-se apoi într-o nouă melodie. Nuanţele curcubeului curgeau în mici cascade ce îşi făceau loc printre nisipul acela ce părea aur curat şi printre copacii aceia uimitori…
Fiecare avea diferite fructe, ca nişte rubine şi smaralde transparente, care după ce înfloreau şi se coceau iarăşi şi iarăşi, printr-o explozie de lumini. Din flori picau seminţe în ploi, poleite şi diafane ce, odată ajunse pe sol, dădeau naştere instantaneu altor copaci, ce creşteau vibrând în simfonii ameţitoare.
Totul avea amprenta aceasta, a energiei eternului început şi a plinătăţii vieţii şi a frumuseţii. Cerul era plin de curcubee şi emana miresme de flori, de fructe, de păduri, atât de intense, încât simţeau cum se hrănesc direct cu ele. Simţeau că nu se mai satură de această hrănire şi uimire, plină de sentimentul acela copleşitor de regăsire şi reîntinerire profundă a fiinţei lor. Se simţea atât de intens prezenţa lui Dumnezeu în aceea Lumină beatifică care impregna totul. Totul părea să se manifeste astfel doar ca să facă pe placul Luminii Sale. Era atâta sacru, atâta viaţă în tot, atâta bucurie a vieţii şi a culorii, a muzicii şi a gustului, încât aveau impresia că totul în curând, în acest crescendo ce se dăruia total Luminii, se va resorbi într-o explozie de Lumină copleşitoare. Cei doi Iubiţi, deşi erau împreună acolo, unul lângă celălalt, le era dat să nu se vadă încă, ci doar să simtă că şi celălalt era acolo. Şi atunci le-au apărut Ei...
Privirea lui îi fu atrasă de cineva care făcea baie sub cascadă, aşa că făcu câţiva paşi pe mal, simţind în continuare cât de viu era nisipul acela auriu de sub picioare şi cât de învăluitoare era melodia cascadei şi prospeţimea mirosurilor. Nu putea să vadă prea bine prin apa cascadei, dar începu să îşi dea seama că acolo era o prezenţă feminină deosebit de frumoasă prin formele ce le lăsa cascada să se întrevadă, din când în când. Totul din jur părea că încremenise, iar el cu sufletul la gură îşi dădu seama că fiinţa aceea celestă ştia că este privită şi... începu să vină spre el, ascunzându-se ca într-un joc, în spatele perdelei de apă a cascadei.
Ajunse aproape de el, până când, dacă el ar fi întins mâna prin apa cascadei, ar fi putut să o atingă, deşi nu ar fi îndrăznit asta nici în ruptul capului!
Fiinţa aceea feminină se oprise acum în spatele apei cascadei şi începu să iasă încet la vedere, centimetru cu centimetru... El făcu cu greu un pas în urmă... când o văzu toată... era... era de o frumuseţe nepământeană, fascinantă şi extaziantă – frumuseţea formelor perfecte ale corpului ei era magnifică şi hipnotizantă. Degetele acelea de la picioare erau mici şi uniform aşezate, gleznele subţiri şi picioarele acelea suple, dar pline de viaţă, se terminau în mijlocul acela mlădios şi foarte bine reliefat de plinătatea şoldurilor ei cambrate uşor, ascunzând puţin vederii peştera ei magică şi frumuseţea sânilor ei fermi şi strălucitori de uzi. Podoabele acelea discrete, dar foarte fascinante de la glezne, de la încheietura mâinilor, din jurul gâtului şi de pe frunte, parcă stăteau singure în aer, reflectând o lumină aparte în jurul ei. Avea o mînă ridicată în aer, după ce dăduse apa cascadei la o parte ca un voal.
Îi putea privi acum degetele delicate, ce păreau că sunt aşezate într-o mudră, ce transmiteau răsfrânte de la jumătate pe spate, aproape spontan şi mereu, o rugă-ciune constantă înălţată Divinului.
Uitându-se la frumuseţea apetisantă a şoldurilor ei şi a sânilor, îşi dădu seama că intră spontan într-o erecţie superbă. Atunci Ea îşi mişcă coapsa, lăsând să i se vadă frumuseţea perfect reliefată a yoni-ului ei, ce iradia o lumină parcă irezistibilă pentru el. În el apăruse deja chemarea dragostei, când îşi dădu înfiorat seama, că prin acea expunere a yoni-ului ei, ea îi cerea acum să o privească în ochi, iar el, contrar firii lui, nu se uitase la primul lucru, la care se uita el la o femeie. La ochii ei ! Atunci ridică ferm ochii... şi-i întâlni pe ai Ei... !
Fu neantizat dintr-o dată, fulgerător şi mult sublimat cu întreaga lui fiinţă, de privirea formidabil de pătrunzătoare şi te-rifiant de frumoasă, dar penetrantă, până dincolo de el, cu care Ea îl ţintuia de ceva timp. Remarcă uimit că, deşi el nu mai exista sub privirea ei, lingamul lui super erect se încăpăţâna să rămână aşa, ca un ultim bastion rămas necucerit, deşi războiul era pierdut demult.
Acest ultim gând din mintea lui o făcu pe Ea să izbucnească într-un râs frumos şi cristalin, care îi accentuă şi mai mult complexitatea şi elevarea fiinţei sale, încât se trezi şi el râzând în hohote... În timp ce el continua să râdă din toată inima, ea se oprise de mult din râs. El îşi dădu seama că încă mai râde, doar de dragul râsului – nu mai râsese de mult aşa şi se opri cu o privire puţin vinovată, dar satisfăcută. Ea părea că îl înţelege perfect şi parcă zâmbi uşor înainte de a-l sublima iarăşi cu privirea ei, care îl făcea să uite cine este sau de ce exista. Era terifiant de fascinantă acum!
Totul părea că încremenise când, dintr-o dată, înainte măcar de a putea el să gândească sau să reacţioneze în vreun fel, totul atinse o viteză formidabilă. Ea îi smulse pur şi simplu...lingamul!
A simţit-o ca o smulgere oarecum a ego-ului efemer din fiinţa lui şi cu un gest intens, care părea că se derula cu încetinitorul, îşi aplecă capul într-o parte şi îi îngiţi savuros tot lingamul!
... Uh, nu-i venea să creadă, dar înainte să îi mai apară alte gânduri, în timp ce el se uita încă la gura ei însângerată puţin, o simţi cum cu cealaltă mână îi scoate lingamul lui prin yoni-ul ei şi i-l pune la loc... Era incredibil! Şi acum îi era mai ferm, mai pur şi mai atrăgător ca niciodată...
Apoi această fiinţă divină, ce era o Dakini, îşi luă simplu capul ei de pe umeri, în timp ce un alt cap îi apăru în loc. Îşi coborî primul cap, până în dreptul lingamului lui, acum cu adevărat superb şi îşi scoase limba sa suavă şi cu ochii întredeschişi uşor, ca în mijlocul unui extaz amoros profund, în care intră, îi linse uşor scrotul, apoi urcă în sus spre vârful lingamului, umezindu-l din abundenţă şi îl înghiţi treptat, până aproape în întregime, de trei ori la rând.
Cu fiecare înghiţitură simţea cum lingamul lui îi intră în gură şi îi alunecă pe cerul gurii ei în jos şi îi penetrează gâtul, dar era ca şi cum intensitatea fiecărui centimetru din ea creştea în el fantastic de mult. Celălalt cap al ei, de pe umeri, îl aţintea acum cu privirea aceea terifiant de înălţătoare şi îi ridica şi îi menţinea astfel fluxul ascendent al energiilor sale, către Ajna Chakra şi Sahashrara, care parcă îşi scuturau petalele şi începeau să vibreze în ritmul lor adevărat, în care au fost create şi lăsate de Dumnezeu să funcţioneze în fiecare om!
Simţea cum Bărbatul din el se trezeşte atât de intens prin aceste plăceri erotice şi prin sublimările lor, încât pielea lui plesnea de extaz şi îi cădea jos, lăsând să apară un alt înveliş în loc.
Capul îi era lăsat extaziat pe spate, iar privirea şi fiinţa lui aspira în sus, către Lumina Divină a Iubirii. Când la fel de simplu, ea îi taie dintr-o mişcare capul, care se rostogoli la picioarele ei.
El putea să vadă acum de pretutindeni totul şi nu se alarmă când văzu că după ce ea pusese un picior pe capul lui, acesta se transformă într-un simplu craniu şi apoi în cenuşă. Stătea aşa în faţa Ei, fără cap, doar cu inima fiinţei lui şi cu aspiraţia sa către înţelegerea ultimă.
Gura ei îi înghiţea lingamul a treia oară.
Era o stare terifiantă de catharsis, dar şi de renaştere şi ascendenţă spirituală a întregii sale fiinţe. Apoi, ca şi când nu ar fi fost îndeajuns tot acest miracol de până acum, ea îi puse simplu capul ei – care îi adorase lingamul până acum – pe umeri şi acesta se transformă în capul lui. El continuase să vadă totul, fără nici cea mai mică îndoială sau îngrijorare. Se abandonase total Voinţei Divine Atotputernice!
Apoi Ea mulţumită de adorarea lui şi de stările pe care el le trăia, se ridică în aer, în postura Lotusului – Padmasana – la nivelul capului lui şi intrară amândoi într-o meditaţie profundă de adorare a Prezenţei Beatitudinii, Vacuităţii şi a Luminii Divine din Iubirea reflectată şi manifestată prin Dragostea şi Erosul plin de Transfigurare şi Înălţare către Dumnezeu Tatăl!
Timpul părea că s-a oprit, iar el reveni din aceea stare de Extaz Beatific Divin, fără să poată pune în cuvinte vreo stare sau să emită vreun gând despre aceea „fiire” a sa.
O observă acum pe Ea, pe această Fiinţă Divină, Dakini a Dragostei Iubirii Beatifice de Dumnezeu, care era încă absorbită în contemplare.
El simţea cum întâlnirea lor se va apropia în curând de final, pentru că el încă nu avea nivelul de vibraţie atât de elevat încât să o urmeze în acea meditaţie ce combustiona parcă totul în aspiraţia Ei către Dumnezeu.
Chiar şi acea dimensiune astrală începea să fie aspirată, Ea trebuia să se reîntoarcă acum în sferele înalte ale cauzalului, ale Luminii şi Perfecţiunii Divine, de unde venise, prin Graţie Divină! Înainte însă de a se topi în Lumină îi mai făcu un cadou spiritual şi îi oferi o binecuvântare!
În timp ce dispăru într-o lumină asemeni unui fulger scurt, dar intens, un strop din nectarul yoni-ului ei se desprinsese şi înainte ca el să se apropie îndeajuns pentru a-i putea atinge cu limba Yoni-ul său Divin, se revărsă în jos spre el într-un curcubeu celest.
El îşi deschise gura larg să poată culege aceea Ambrozie a Zeilor şi a Eternităţii, dar stropul acela luminos transformat în curcubeu, îi intră acum prin creştet şi îi coborî în inimă, topindu-se în locul unde se manifesta Sinele Divin în om, puţin în dreapta inimii. Atunci fiinţa lui se transformă şi ea într-un curcubeu ce pleca din inima sa şi urca în sus înspre Divin!
El savura extaziat şi uimit la maxim tot ceea ce trăise, când sesiză din nou o prezenţă feminină. De data aceasta cu o amprentă subtilă mai cunoscută lui. Ea era tot dincolo de vălul ce îl forma apa aceleiaşi cascade...
Şi ea era fascinată de această explozie de culori, nuanţe, gusturi şi sunete. Se aplecă să miroase o floare, care tocmai înflorise sub privirea sa încântată, când o prezenţă masculină se făcu simţită undeva deasupra sa, puţin în dreapta.
Nu Îl putea vedea cu ochii săi, căci contururi de curcubeu, reliefau această prezenţă masculină, ce prin culorile şi mai ales muzica ce o emana fiinţa Sa, devenea din ce în ce mai atrăgătoare pentru ea. Simţindu-l empatic, ea îşi dădea seama că el îi simte fiecare gând sau intenţie cu anticipaţie. Telepatic, stabilise deja cu ea un dialog, mai mult de la inimă la inimă, decât prin cuvinte.
Ea intui că El este o Finţă de Lumină elevată şi că are să îi ofere ceva spiritual deosebit şi luă aceea floare şi o întinse spre el dar, instantaneu, înainte să îşi termine gestul, o ploaie de flori o acoperi, făcând-o să râdă, plăcut surprinsă. Râsul ei îi provocă Lui o mare bucurie şi ea putea simţi aceasta şi chiar vedea, după cât de intens şi de vibrante deveneau nuanţele din corpul său de curcubeu!
El deborda de atâta fericire şi sacru, iar muzica aceea celestă care ieşea de-a dreptul din fiinţa sa, îi dădea ei multă încredere în El şi multă deschidere faţă de tot ceea ce ar fi primit de la acestă Fiinţă Divină, care îi spusese telepatic că se numeşte Muzicianul Cosmic (Gandharva) al Dragostei Iubirii Beatifice de Dumnezeu.
Iar ca să o surprindă încă o dată, El creă prin muzica Sa, un curcubeu superb ce izvorî din El, ca o casacadă multicoloră şi se revărsă în alt curcubeu şi apoi într-un altul şi tot aşa, fiecare fiind parcă mai strălucitor ca celălalt şi mai nuanţat. Şi dintr-o dată unul dintre aceste curcubee, ce umpleau acum cerul acelei lumi paradisiace din astralul superior, uimitor de repede şi de spontan, se opri şi se revărsă direct, în inima ei, cuprinzându-i întreaga fiinţă. Vibraţiile i s-au răspândit repede în tot corpul, până ce o irizare puternică a început să iradieze din ea, odată cu muzica aceea a sferelor, ce parcă izvora acum şi din inima ei, asaltată de atâta Beatitudine, Iubire şi Frumuseţe Divină!
Pe măsură ce lumina curcubeului i se răspândea peste tot în fiinţă şi devenea din ce în ce mai densă şi mai vibrantă, ea simţea cum începe să intre în orgasme din ce în ce mai profunde, ce se amplificau, la fel cum cercurile unui lac liniştit, după ce arunci constant pietre în el, se perpetuează unul din celălalt, până ajung să cuprindă tot lacul, până la ţărm.
Simţurile i s-au acutizat, expansionând-o şi nu se mai sătura să savureze atâtea culori şi sunete ce îi umpleau sau îi înconjurau fiinţa.
Şi deodată un mic curcubeu melodios se desprinse din inima ei şi îi intră în gură, producându-i o multitudine de gusturi savuroase şi inefabile pe limbă şi în cerul gurii.
Apoi altele îi intrară în urechi, la fel, făcând-o să audă şi mai multe sunete şi inefabile armoniei cereşti, altele în nas, deschizându-i o paletă nebănuită a mirosurilor beatifice şi seducătoare.
Ca imediat după aceea, un curcubeu dens să izvorască din inima Lui şi să o pe-netreze prin yoni-ul ei, care vibra intens, urcând în inimă, de unde un alt curcubeu se întoarse în inima Lui, dizolvându-l instantaneu într-o expozie mirifică a zeci de curcubee.
Iar ea, pur şi simplu, avu impresia că yoni-ul ei îi explodează în tot universul, apoi inima sa şi treptat cel de-al treilea ochi şi apoi Sahashrara, centrul ultim al fiinţei, care o lega acum vertiginos şi ascendent de Însuşi Preaiubitul şi Preabunul Dumnezeu!
Nu mai putea să se oprească din a savura multitudinea de senzaţii şi de fericiri, de toate felurile, care o penetrau de peste tot şi o făceau să vibreze extatic, ci se orientă rapid cu toată finţa sa spre Abandonarea şi Adorarea lui Dumnezeu Tatăl!
Intră în aceea mediaţie şi în aceea beatitudine Divină cu toată finţa sa, renăscută şi recreată, uitând de tot şi de toate, în aceea Iubire a Fericirii Luminii Divine Infinite!
Nu mai ştiu cât a durat totul, câteva secunde sau câteva ore, dar când începu să îşi revină, se afla în faţa unui Shivalingam mare, sculptat în piatră neagră, ce vibra intens, emiţând parcă sunetul mantrei lui Shiva şi umplând mica peşteră, plină de petale de flori şi alte obiecte de adorare. În spate, intrarea peşterii era acoperită de o cascadă, ce curgea în nişte sunete mirifice, filtrând razele luminii ce luminau acest sanctuar închinat Iubiţilor Cosmici, Shiva şi Shakti!
Ea, plină de transfigurare şi adorare, se aplecă atunci uşor şi aprinse câteva lumânări şi revărsă lapte şi miere şi depuse câteva petale frumos miro-sitoare, peste Shivalingam, aşa cum făcuse de atâtea ori, în viaţa aceasta şi în alte vieţi, ca semn de adorare şi recunoştiinţă faţă de Iubirea Divină a Iubiţilor Cosmici şi faţă de Graţia lor Infinită şi Spontană, care venea prin Ei, direct de la Dumnezeu Tatăl... şi care se revărsase atunci asupra ei... şi care nu se va termina atunci şi acolo, ci va continua cu şi mai multă efervescenţă şi spontaneitate să se manifeste plenar şi liberă...
El trecu uşor de partea cealaltă şi nu mică îi fu mirarea când văzu o peşteră destul de mică, în care trona, vibrând în sunetul mantrei Sale, un altar, un Shivalinga închinat Iubiţilor Cosmici, Shiva şi Shakti!
Iar Iubita lui, profund transfigurată, căci se simţea că trăise şi ea o experienţă la fel de transformatoare şi de înălţătoare ca şi a lui, revărsa lapte şi miere peste Shivalingamul de piatră, ce nu părea totuşi din piatră, prin vibraţia vie ce o emitea continuu. Primiseră astfel prin Graţia Lor Divină, exact ceea ce aveau ei nevoie, cel mai mult în acel moment al evoluţiei lor spirituale, atât ca şi grad de înţelegere şi elevare a conştiinţei lor, vertical în sus, spre Dumnezeu Tatăl, cât şi ca purificare şi deschidere plenară a multor canale subtile de energie, din toate cele şapte corpuri subtile ale fiinţei lor...
El se apropie de Ea uşor, pe vârfuri, şi culegând din mers petale de tot felul, care erau peste tot pe jos, ca un covor viu şi primitor, veni în spatele ei.
În timp ce ea lăsa să cadă petalele pe care le avea în mână peste Shivalingam şi se pregătea cu cealaltă mână, pe care o adu-sese deja în dreptul sânilor ei fascinanţi, să se închine Iubirii şi Iubiţilor Cosmici, împreunându-şi mâinile, el, cum stătea ea puţin aplecată în faţă şi cu un picior ridicat pe Yoni-ul de piatră de la baza Shivalinga-mului, îi presără deasupra capului petalele şi, înainte ca ea să îşi dea seama, îi luă trupul ei cald şi fin în braţe, penetrând-o uşor dar ferm şi împreunându-şi cealaltă mână, cu mâna ei, care era pregătită deja pentru a se închina.
Ea tresări puternic, scăpând un mic strigăt, dar şi-l înăbuşi imediat când, întorcând faţa, plăcut surprinsă, buzele ei fură sărutate cu dor de Iubitul său; şi yoni-ul ei, care deja era umed din adorarea şi contemplarea Shivalingam-ului, se lărgi şi se plie profund peste lingamul Iubitului ei, pri-mindu-l tot în ea.
O penetră acum, plin de Iubirea şi Spontaneitatea Divină, până în inima ei...
Din inima lor, se născu un curcubeu mirific ce coborî până în lumea fizică, din corpurile lor astrale până peste corpurile lor fizice, devenind astfel EL ŞI EA, ALCHIMIŞTII TANTRICI, IUBIŢII CURCUBEELOR IUBIRII DIVINE!
Îşi aplecau uşor înainte corpurile şi mâinile, împreunate ferm întru adorarea vie şi totală a Iubiţilor Cosmici, Shiva şi Shakti, care se reflectau acum prin şi în ei doi!
Cu fiecare penetrare simţea cum se adânceşte din ce în ce mai mult în aceea fuziune intimă şi din ce în ce mai profundă cu Iubita lui!
Simţea cum mintea îi este topită în acel imens ocean al beatitudinii Iubirii, al apropierii şi deschiderii şi mai mari faţă de Dumnezeu!
Corpurile lor erau acum nişte temple vibrante la unison cu energii din ce în ce mai mari din univers…
Îşi dădea seama cum energia fundamentală a Iubirii le deschide pe rând, centrii de forţă, iar conştiinţele lor se expansionează, dar în acelaşi timp parcă de data aceasta înţelegând şi văzând cu ochiul interior, cum se trezeau acum, prin spirale de energie ascendente.
Datorită Graţiei Iubirii, corpurile lor purificate prin atâţia ani de practici yoghine, aveau unele porţi subtile care trebuiau închise, iar celelalte deschise, ca să se trezească încetul cu încetul în ei, energia fundamentală a vieţii, Kundalini Shakti, nemaifiind risipită şi pierdută în van.
Începea să se trezească şi să îşi înceapă ascensiunea sa către Dumnezeu!
Vedeau lumina roşie a lui Muladhara Chakra iradiind puternic şi luminând în sus pe coloană şi unindu-se parcă cu lumina ce le cobora prin creştetul capului – ştiau că orice întârziere prea mare pe calea evoluţiei spirituale, orice pierdere a energiei fiinţei lor, investită în ei încă de la naştere, pentru tot restul vieţii, ar fi închis unele canale energetice subtile pentru totdeauna în această viaţă şi ar fi îndepărtat şi mai mult această mare sărbătoare a fiinţei lor Divine din ei!
...Îşi pierdură apoi privirea unul în ochii celuilalt, regăsindu-se astfel într-una din ipostazele cele mai elevate de desăvârşire spirituală pe care o atinseră în alte vieţi, atunci în aceea viaţă din Kashmir, ca şi tantrici Kaula!